Nasterea unei fiinte exceptionale

Baroni PSDNasterea unei fiinte exceptionale

„Era 1963, decembrie. La patru zile dupa vizita ambasadorului chinez Xu Jianguo an Romania, la invitatia lui Gheorghiu Dej, deci deloc intamplator, providenta daruia tarii un copil care va fi devenit simbol national. La maternitatea din Rosiori, asadar, se naste o fetita cu par straniu de mult, ba chiar aparent coafat intr-o forma ciudata, parca tapat… Ce sa mai, era mandria spitalului.
Toata comuna stia deja ca era destinata maretiei. Tatal Ariton Dancila, beat muci, se uita la mama Saveta Dancila (nascuta Poparlan) si-i zise din a treia ancercare:

Faaa! Fata asta o s-ajunga mare

– Faaa! Fata asta o s-ajunga mare! Nu te uita ca acu are decat trei kile sase sute, io presimt ca fetita noastra va absolvi, peste fix 25 de ani, cursurile prestigioasei facultati de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zacamintelor de Hidrocarburi!
Saveta isi sterse o lacrima din coltul ochilor si gasi timp sa multumeasca, inclinand regeste din cap, celor trei magi de la Videle veniti cu ofrande pentru noua nascuta (cafea, tigari Bucegi, lapte praf si tacamuri de pui cu fundite legata de tartita). Nimeni dintre cei prezenti nu statu sa se gandeasca de ce o personalitate atat de mareata va absolvi facultatea abia la 25 de ani, dar se gandira ca, avand in vedere prestigiul institutiei, categoric peste Harvard la acea vreme, era explicabil.

Numele

– si cum sa-i zicem, Aritoane? Ramane Viorica?
Ariton, care mereu fusese un spirit celest, luciferic si principial, ii raspunse demn:
– Da-te-n p..a mea de proasta! Viorica ti se pare tie nume destinat maretiei? Nu ti-e rusine? Nici sa nu te gandesti! Vaco care esti!
Apoi, chit ca Saveta suspina, fara sa aiba de gand sa mai vorbeasca, Ariton adauga ferm, cu verva de orator:
– Taci! Sa nu te-aud, ca-ti rup dintii-n gura!
Saveta planse iar cu muci. De cand era mica, isi dorea o fata pe care sa o cheme Viorica. Ariton stia si el de dorinta nevestei si, desi isi ascundea cu pricepere dragostea pentru consoarta, gasea de neconceput sa ii dea fetei numele de Viorica. Nu ca nu i-ar fi placut, dar era, cumva, prea simplu, prea din popor, prea banal. Pana la urma zise sa-i faca o favoare muierii:
– OK, al doilea nume o sa fie Viorica. Dar nu e de ajuns, trebuie si ceva mult mai nobil, cu mult mai multa prestanta, ceva care va da bine scris in cartile de istorie!
Femeia il iubea cand il vedea atat de inflacarat. Zambi si-i spuse:
– Oricum vrei tu, scumpul meu.
Ariton trase aer an piept si medita pentru doua minute, fara ca cineva din jur sa indrazneasca sa-i perturbe sedinta de mindfulness. Apoi deschise ochii si pe fata i se citea o lumina, ceva nepamantean. Ariton parea sa fi fost martorul unei epifanii. Divinitatea insasi ii soptise numele fiicei sale, cea destinata nemuririi:

Al doilea nume

– O s-o cheme VASILICA!
si ingerii cantara din ceruri, un soare bland dadu la o parte norii ca sa zambeasca Baraganului, pe strazile din Rosiori adie brusc un vant cu miros de scortisoara si trandafiri, iar toti cacatii de caine de la Rosiori pana la Videle (inclusiv) se transformara an ghiocei.”

Preluare din folclorul romanesc

Comments are closed.